Rezumat
Studiul abordează problematica formalismului informativ și a executării obligației de transparență care incumbă profesioniștilor în raporturile cu consumatorii, prin raportare la formarea contractelor încheiate la distanță în format digital, îndeosebi cu privire la interogația dacă o formulă înscrisă pe butonul de comandă sau pe o funcție digitală similară, cum ar fi formula „finalizare rezervare”, este echivalentă mențiunii „comandă ce implică o obligație de plată”; inserarea ultimei mențiuni este obligatorie în cazul contractelor formate online, în temeiul dispozițiilor art. 8, alin. (2), teza secundară din Directiva 2011/83/UE privind drepturile consumatorilor, cu modificările ulterioare. Vom aborda, în acest comentariu, coordonatele teoretice și practice care pot fi decelate din hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-249/21 cu privire la imbricațiile care se instalează între formalismul informativ și executarea obligației de transparență în etapa precontractuală: prin activarea unui buton sau a unei funcții similare, consumatorul ar trebui să deducă din împrejurările acestui proces de contractare online că se angajează în mod obligatoriu să plătească, trecându-se în etapa efectelor contractuale obligatorii, context în care mențiunea care figurează pe butonul activ de plasare a comenzii online ar trebui să permită consumatorului să identifice consecințele juridice ale plasării comenzii/acceptării ofertei formulate de vânzătorul/prestatorul de servicii profesionist.
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.