Studia Universitatis Babeș-Bolyai Iurisprudentia

Procesarea datelor personale ale pacienților oncologici în contractele de asigurare

Juanita Goicovici — 2024-10-25

Articolul abordează o suită dintre cele mai controversate probleme în prelucrarea informațiilor personale ale pacienților oncologici, în corelație cu cele mai recente modificări legislative, și anume transmiterea datelor cu caracter personal ale pacienților oncologici către asigurători în vederea stabilirii scorului de probabilitate a riscurilor (i) și dreptul pacientului oncologic de a formula opoziție ori a se opune procesării datelor sensibile de către furnizorii de asigurări, dacă sunt îndeplinite condițiile legale de limitare a accesului la datele sensibile (ii). Procesarea datelor personale ale pacienților oncologici în materia contractelor de asigurare pentru risc de invaliditate sau deces influențează maniera în care este adaptat cuantumul primelor de asigurare, implicând o „personalizare” a costurilor contractuale cu potențiale efecte discriminatorii pentru aceste categorii de pacienți.

Aspecte teoretice și practice cu privire la termenul pentru introducerea validării de poprire instituit de art. 790 alin. (1) coroborat cu art. 787 alin. (1) din Codul de procedură civilă

Șerban Mircioiu — 2024-10-25

Prezentul articol urmărește să răspundă la câteva chestiuni legate de termenul pentru introducerea validării de poprire instituit de art. 790 alin. (1) coroborat cu art. 787 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Pentru a putea fi declanșată procedura de validare a popririi, creditorul trebuie să fie în posesia unui titlu executoriu, el să fi obținut încuviințarea executării silite sub forma popririi, iar terțul poprit să nu își îndeplinească obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi.

Natura juridică a termenului de o lună de formulare a cererii de validare a popririi este aceea a unui termen imperativ, legal, fix și absolut. Data de la care începe să curgă termenul de formulare a cererii de validare a popririi de o lună este de 5 zile, termen care este prohibitiv și care curge de la data de comunicare a adresei de poprire pentru sumele care sunt deja scadente iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora.

Pentru a stabili dacă cererea de validare a popririi a fost sau nu introdusă în termen trebuie verificate două termene, cel de 5 zile care are ca punct de pornire fie data comunicării adresei de poprire fie data scadenței sumelor de bani datorate în viitor și termenul de o lună de zile care are ca punct de pornire ziua următoare a datei la care s-a împlinit termenul de 5 zile.

În cazul validării popririi care are ca obiect sumele de bani datorate în viitor, termenul de formulare al validării de poprire nu are ca punct de pornire data comunicării adresei de poprire ci data scadenței sumelor de bani datorate. Este superfluu ca executorul să mai emită încă o adresă de înființare a popririi în această situație întrucât pentru sumele scadente în viitor raportat la momentul când terțul trebuia să consemneze sau să plătească suma oricum validarea își produce efectele doar la data când salariile devin scadente.

Competența: mijloc de exercitare a capacității juridice în dreptul administrativ?

Andreea Felicia Săsărman — 2024-10-25

Noțiunea de personalitate juridică nu este sinonimă cu cea de capacitate juridică, între ele existând o legătură de cauzalitate care nu ar putea fi inversată: personalitatea generează capacitatea juridică și nu invers. La fel cum noțiunea de capacitate administrativă nu înlocuiește și nu atrage niciun efect specific categoriei juridice a capacității din dreptul civil. Reținând în continuare prezența capacității juridice în dreptul administrativ, am analizat distincția dintre noțiunea de capacitate și competență în doctrina franceză. Am observat, astfel, că indiferent de opiniile exprimate de-a lungul timpului de mai mulți autori, niciuna nu a fost în sensul excluderii noțiunii de capacitate în dreptul administrativ. În dreptul național, atât legiuitorul, cât și doctrina au convenit asupra definirii competenței ca fiind: un ansamblu de atribuții. Cu aceste atribuții este însărcinată autoritatea/instituția publică prin lege. Astfel, o autoritate/instituție publică este, de principiu, incompetentă devenind competentă atunci când legea prevede în mod expres. În schimb, o autoritate/instituție publică are, de principiu, capacitate juridică, devenind incapabilă atunci când legea prevede în mod expres. O autoritate/instituție publică își desfășoară activitatea cu respectarea principiului specialității. În acest caz, specialitatea nu înseamnă altceva decât competența materială a persoanei juridice de drept public.

Fulgurații ale Familiei în Dreptul fiscal

Septimiu-Ioan Puț — 2024-10-25

Pentru legiuitorul fiscal pozitiv român, instituția juridică a familiei nu reprezintă un subiect fiscal, un „contribuabil” căruia să-i consacre și securizeze un regim fiscal special. Familia nu figurează nici măcar pe radarul preocupărilor indirecte, conexe sau contextuale care privesc, de regulă în alte legislații, simplificarea formalităților fiscale pe care soții trebuie să le parcurgă, acordarea unor scutiri punctuale sau reduceri la plata impozitului pe venit, aprecierea globală a bazei impozabile și a impozitului datorat, utilizarea instituției deducerii personale indiferent de natura sau sursa veniturilor, acordarea de alocații sau credite fiscale pentru copii. Aceasta înseamnă că legiuitorul român nici măcar nu și-a pus problema conferirii unor valențe fiscale reale și efective instituției juridice a familiei, deși atât contextul social, cât și cel economic, respectiv juridic, ar face necesară o reglementare integrată, unitară a familiei din perspectivă fiscală.