Rezumat
Pentru legiuitorul fiscal pozitiv român, instituția juridică a familiei nu reprezintă un subiect fiscal, un „contribuabil” căruia să-i consacre și securizeze un regim fiscal special. Familia nu figurează nici măcar pe radarul preocupărilor indirecte, conexe sau contextuale care privesc, de regulă în alte legislații, simplificarea formalităților fiscale pe care soții trebuie să le parcurgă, acordarea unor scutiri punctuale sau reduceri la plata impozitului pe venit, aprecierea globală a bazei impozabile și a impozitului datorat, utilizarea instituției deducerii personale indiferent de natura sau sursa veniturilor, acordarea de alocații sau credite fiscale pentru copii. Aceasta înseamnă că legiuitorul român nici măcar nu și-a pus problema conferirii unor valențe fiscale reale și efective instituției juridice a familiei, deși atât contextul social, cât și cel economic, respectiv juridic, ar face necesară o reglementare integrată, unitară a familiei din perspectivă fiscală.
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.