Abstract
Servituțile administrative. Situate la confluența dintre dreptul public și dreptul civil, servituțile administrative sunt în general analizate prin enumerarea lapidară a elementelor care le disting des servituțile civile. Rezultă astfel un regim juridic derogatoriu folosit ca argument pentru marcarea unei falii adânci între cele două instituții.
Studiul nostru își propune să sondeze profunzimea acestei falii, cercetând fundamentele acestor reguli derogatorii, aria lor concretă de acțiune și impactul real pe care îl au asupra naturii juridice a servituților administrative. În același timp, sunt puse în discuție aspectele legate de regimul servituților civile utilizate ca element de comparație.
Două elemente sunt esențiale pentru a distinge servitutea administrativă de cea civilă: sursa ei legală, iar nu convențională, și interesul public, ca pilon de susținere în plan substanțial. La o analiză riguroasă, postulate precum imprescriptibilitatea, imposibilitatea stingerii prin neuz, lipsa vocației spre perpetuitate, sancțiunea specifică, de factură diferită, lipsa facultății de abandon, admisibilitatea servituților administrative in faciendo fie suferă schimbări de fundament, fie se dovedesc limitate ca aplicare sau uneori chiar false.