Rezumat
Dacă astăzi nu mai putem afirma faptul că raporturile de vecinătate constituie apanajul unei singure construcții juridice, și anume abuzul de drept, întrucât acestea au fost relativizate, mai întâi vom trece în revistă teoriile relative la raporturile de vecinătate (I), după care vom vedea că pentru a putea angaja răspunderea pentru inconveniente anormale de vecinătate se impune o analiză atât a existenței echilibrului între relațiile dintre vecini, cât și a sferei persoanelor care au vocație la calitatea de „victimă” și „perturbator” (II). Tratarea de către noul Cod civil a relațiilor de vecinătate din perspectiva inconvenientelor anormale nu putea să treacă neobservată, astfel că vom analiza modalitatea de reglementare aleasă de legiuitorul român și oportunitatea acesteia în cadrul dreptului civil, dar și implicațiile pe care le presupune un asemenea pas (III), pentru ca pe final sa ne rămână a observa orizonturile juridice spre care se îndreaptă această instituție (IV).