Restauratio Iustinianus. Despre reforma dezmoștenirii în dreptul succesoral român

Rezumat

Antiteza dintre libertatea testamentară și solidaritatea familială este una din provocările redutabile ale materiei dreptului succesoral. Studiul de față abordează exclusiv tradiția continentală, unde eforturile de a depăși deosebirile dintre cele două idealuri tind să urmeze două modele principale. Unele legislații mențin modelul roman în care testatorul poate înlătura rezerva succesorală în cazurile strict prevăzute de lege, în timp ce altele preferă paradigma napoleoniană care îl privează pe defunct de această putere. Dreptul succesoral român a cunoscut ambele concepții, cel dintâi dominând perioada medievală și modernă, iar cel din urmă fiind introdus abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu transplantul juridic al Codului Napoleon. Prezentul studiu arată că anumite schimbări introduse în Codul civil din 2009, mai exact recunoașterea puterii defunctului de a înlătura efectele nedemnității și reglementarea expresă a dezmoștenirii, prefigurează restaurarea modelului roman.