Rezumat
Cu toate că noțiunea de sănătate publică este una modernă și înțelegerea științifică a bolilor infecțioase și a transmiterii lor are o vârstă de aproximativ 200 de ani, chiar și societățile antice și medievale reacționau într-o manieră organizată în fața marilor epidemii și a pericolului pe care acestea îl prezentau pentru ordinea publică și pentru existența lor. În ciuda faptului că sursele bolilor contagioase erau, adesea, vag sau greșit înțelese, unele dintre măsurile pe care aceste societăți au început să le ia (carantina, cordonul sanitar, izolarea bolnavilor, dezinfectarea obiectelor) s-au dovedit eficiente și au fost îmbunătățite continuu de-a lungul secolelor.
Acest studiu încearcă să prezinte, pe baza metodei istorice, unele dintre cele mai importante măsuri normative non-medicale din istoria epidemiilor, măsuri care au supraviețuit până în ziua de azi. Având în vedere natura juridică a acestui studiu, nu vom discuta aspectele medicale ale sănătății publice pe perioada pandemiilor, precum vaccinarea, tratamentul, diagnosticul ori îngrijirea medicală. Studiul se va axa în principal pe Europa, deși unele referințe vor fi făcute, în trecere și la America de Nord.