Rezumat
Profesorul Vasile Bogrea a fost o stea cât o constelație în primii ani de după Primul Război Mondial. Poliglot impresionant prin numărul de limbi stăpânite – fiind, „după Hașdeu, cel mai pregătit dintre lingviștii români pentru lingvistica comparativă” – poseda uluitoare cunoștințe enciclopedice și o memorie comparabilă cu cea a lui Nicolae Iorga. La aproape 100 de ani de la prematura sa moarte, opera, inclusiv cea etică, cu toată întinderea ei redusă, rezistă probei timpului, făcând dovada unei minți strălucitoare, care cândva îi fermecase pur și simplu pe contemporanii săi. Între însemnările lui Vasile Bogrea publicate postum se găsește un pentalog universitar, un veritabil cod moral in nuce, care sintetizează în formulări memorabile principii perene.
Articolul de față analizează acest pentalog încercând să reliefeze modul în care „articolele” sale se regăsesc în prevederile Codului de etică al Universității Babeș-Bolyai, numele actual al instituției de învățământ superior al cărei strălucit profesor a fost, între 1919 și 1926, Vasile Bogrea.
Recuperarea pentalogului la nivel instituțional, ca preambul al Codului de etică, ar însemna asumarea unei tradiții morale de cea mai bună factură de către una dintre cele mai mari și mai prestigioase instituții de învățământ superior din România.