Democrația românească exprimată istoric de autoritarismul șefului de stat

Rezumat

Cu ocazia revizuirii constituționale din 2003, constituantul român a inserat în preambulul legii fundamentale concluzia potrivit căreia poporul român are în sorgintea manifestării sale politice moderne o cultură democratică. Pe cât de entuziastă se poate dovedi această afirmație, pe atât de îndoielnică se poate arăta.

Prin prezentul articol vom sublinia, prin prisma unei scurte explorări a istoriei dezvoltării constituționalismului românesc, faptul că democrația românească este mai mult un deziderat la care se tinde la modul declarativ, fiind așezată sub forma unui talisman împotriva unui trecut care trezește, tot sub forma unui discurs, o repugnă față de personalizarea puterii, față de un șef de stat autoritar. În acest fond, art. 1 alin. (3) din Constituție dezvăluie elemente ce traduc paradoxuri ale democrației „tradiționale” românești.