Contractul de asigurare de viață — un mijloc de transmitere a patrimoniului succesoral cu ocolirea rezervei succesorale?

Rezumat

Raportul între asigurarea de viață și dreptul succesoral este o chestiune de actualitate deoarece acest mijloc este din ce în ce mai frecvent ales pentru a realiza transmiterea patrimoniului succesoral. Când de cujus a desemnat un beneficiar al asigurării, capitalul sau renta plătibile la deces nu fac parte din  patrimoniul celui asigurat. Regulile raportului succesoral și cele ale reducțiunii pentru atingerea rezervei moștenitorilor contractantului intră în joc doar în cazul în care sumele vărsate de contractant cu titlu de prime sunt în mod manifest exagerate ținând cont de posibilitățile sale.

Soluțiile adoptate pentru a garanta echilibrul între libertatea contractuală care se manifestă  inclusiv prin încheierea unui contract de asigurare și protecția necesară a celor apropiați defunctului sunt  diverse în țările din Europa. Jurisprudența  dovedește angajamentul său de a sancționa utilizarea asigurării în scopul de a priva pe moștenitorii rezervatari de dreptul lor.

Într-o succesiune internațională apar  și dificultăți care rezultă din aplicarea concurentă a două legi diferite. De o parte se găsește legea aplicabilă contractului de asigurare care este stabilită prin utilizarea  normelor Regulamentului (CE) nr. 593/2008 a Parlamentului European și Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale. Pe de altă parte, legea desemnată în temeiul art. 21 sau 22  din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 guvernează ansamblul succesiunii, mai ales raportul și reducțiunea liberalităților  efectuate pentru  calcularea  părților cuvenite diferiților beneficiari.