Rezumat
Prezentul articol analizează procedura specială de stabilire a cazurilor de răspundere civilă profesională pentru medici, farmaciști și alte persoane din domeniul asistenței medicale reglementată prin art. 668-674 din Titlul XV al Legii nr.95/2006 și Ordinul nr. 1343/2006.
Nerespectarea legii angajează răspunderea juridică a medicului. Această răspundere poate fi disciplinară, civilă, de dreptul muncii sau penală. Firește, este posibil, chiar probabil, ca una și aceeași faptă ilicită să angajeze două sau mai multe forme distincte de răspundere cum ar fi de exemplu răspunderea disciplinară și răspunderea civilă. Însă, procedura de stabilire a fiecărei forme de răspundere în parte și aplicarea, în consecință, a sancțiunii este distinctă. Pentru acest considerent, prima problemă abordată este aceea a delimitării procedurii de stabilire a cazurilor de răspundere civilă profesională pentru medici de alte proceduri de stabilire a altor forme de răspundere juridică, respectiv procedura de stabilire a răspunderii disciplinare a medicului reglementată de art. 442-451 din Legea nr. 95/2006; respectiv procedura de stabilire a răspunderii de dreptul muncii prevăzută de art. 267-268 din Codul Muncii (Legea nr. 53/2003).
Următoarea problemă ridicată este aceea a naturii juridice a procedurii de stabilire a cazurilor de răspundere civilă profesională pentru medici. În pofida unei aparente încadrări în categoria procedurilor jurisdicționale, procedurii de stabilire a cazurilor de răspundere civilă profesională pentru medici îi lipsesc caracteristicile inerente unei proceduri administrative (de exemplu, nu se soluționează conflictul și nu se respectă principiul contradictorialității).
A treia secțiune a articolului analizează regulile de procedură: participanții la procedură (Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis, petentul, medicul acuzat, angajatorul și asiguratorul), termenele și actele procedurale (clasificarea termenelor și actelor procedurale), judecata în fața Comisiei (actul de investire a comisiei, ședințele de judecată, administrarea probelor, pronunțarea deciziei), accesul la instanță (controlul judecătoresc asupra deciziei comisiei și necesitatea unui nou proces).
În final, în scopul înlăturării deficiențelor subliniate în secțiunea a treia, se propune o modificare a legislației române prin preluarea sistemului instituțional și a procedurii franceze, descrise pe scurt.