Rezumat
Articolul de față urmărește o abordare foarte amănunțită a problematicii riscului contractual în viziunea Noului Cod Civil, reglementare care aduce elemente de noutate importante în această materie. Studiul este bazat pe considerațiile teoretice ale autorului articolului, fiind citate și opiniile altor autori, pe concluziile desprinse din jurisprudența națională și europeană în problema riscului contractual, precum și pe elementele de drept comparat relevante. În acest sens au fost avute în vedere, în principal, Codul Civil din Quebec (cel care a și servit model pentru adoptarea Noului Cod Civil Român), Codul Civil Italian, Codul Civil German, Codul Civil din Spania, Elveția și alte coduri, inclusiv adoptate peste ocean, în Statele Unite ale Americii și în Brazilia. În fine, așa-numitele "coduri civile europene", adică cele mai importante culegeri de codificare a dreptului european al contractelor (PECL, DCFR, Unidroit) au fost utilizate ca sursa de corectare și model de comparație a reglementărilor Noului Cod Civil Român în problematica riscului contractual.
Materialul definește și analizează cauzele exoneratoare de răspundere în reglementarea lor actuală, analizează incidența situațiilor de imposibilitate fortuită de executare și consecințele acesteia, prezintă regulile aplicabile în materie de risc contractual (cu opinii proprii și originale ale autorului articolului) și expune, în final, concluziile desprinse după cercetarea efectuată, fiind reliefată, în mod esențial, soluția diametral opusă oferită de Noul Cod Civil față de Vechiul Cod Civil în materie de transfer al riscurilor în contractele translative de drepturi reale, și anume res perit debitori.
Articolul era necesar, în opinia noastră, întrucât riscul contractual a fost și este, în continuare, o chestiune care a dat naștere la multe discuții și comentarii în literatura juridică, dezbateri care vor continua, chiar și în condițiile adoptării Noului Cod Civil Român, care oferă o abordare mai clară a acestor aspecte. Scopul articolului este de a contribui, cu opinii argumentate, la îmbunătățirea viziunii asupra problemei riscului contractual și, finalmente, de a conchide câteva linii de principiu ce trebuie avute în vedere sub acest aspect.