Rude vitrege ale izvoarelor de drept internațional

Rezumat

Articolul 38 §1 din Statutul Curții Internaționale de Justiție enumeră limitativ izvoarele de drept în sistemul internațional. Raportat la textul acestui Articol, nicio normă internațională care nu este formată ca normă convențională, ca normă cutumiară sau ca principiu general de drept recunoscut de națiunile civilizate nu poate fi recunoscută drept validă, în sistemul juridic internațional. Totuși, începând din anii ’60, tot mai multe voci din doctrină, în grade diferite de intensitate, consideră legitim să pună la îndoială faptul că actuala configurare a sistemului internațional mai poate fi conciliată cu exclusivitatea izvoarelor de drept enumerate în Articolul 38. Articolul își propune să identifice sursele argumentative și confuziile care alimentează doctrina izvoarelor flexibile și să demonstreze că majoritatea propunerilor „revizioniste” sunt lipsite de rigoarea analitică care să le confere viabilitate. În acest scop, lucrarea evaluează principalele pseudo-izvoare de drept internațional a căror fizionomie juridică ar părea să justifice, în mod eronat, ideea că ele pot fi integrate în familia izvoarelor legitime.