Abstract
Fiind în strânsă legătură cu instituția familiei, materia succesiunilor are o dinamică proprie, determinată concomitent de factori sociali, economici, politici, religioși. Tocmai de aceea este foarte important ca în analizarea acesteia să se țină cont de starea anterioară a lucrurilor și, în același timp, de schimbările intervenite în relațiile de familie.
În acest context, în prezentul studiu, ne propunem să analizăm drepturile succesorale ab intestat ale soțului supraviețuitor, pornind de la legislațiile aplicabile în Țara Românească și Moldova, la sfârșitul secolului XVIII și începutul secolului XIX (I), și ajungând apoi la Codul civil român din 1864 (II). Având în vedere că în acest timp, pe teritoriul actual al României, se aplicau și anumite legislații străine (drept maghiar, austriac etc), vor fi prezentate și acestea (III).
În urma acestui demers, vom încerca să determinăm principiile care stăteau la baza acestora și care ghidau legiuitorii în modul de reglementare. Studiind jurisprudența, vom încerca să apreciem calitatea dispozițiilor Codului civil din 1864 în raport atât cu vechile legislații românești, cât și cu cele străine, observând eficacitatea și actualitatea lor, precum și tendințele legislative din această materie. De asemenea, ținând cont de adoptarea Legii nr. 319/1944 privind dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor, ne punem întrebarea dacă felul în care situația era deja reglementată reflecta raporturile vremii existente între membrii unei familii sau dacă era anacronic, justificând o asemenea intervenție.