Rolul vinovăției în funcționarea remediilor pentru neexecutarea contractului
HTML
PDF

Cuvinte cheie

bona fides
bună-credință
culpam praestare
daune-interese
excepția de neexecutare
executarea în natură
forța majoră
intenție
imposibilitatea fortuită de executare
încălcare a contractului
mora creditoris
neexecutare culpabilă
neexecutare fără justificare
neexecutare fortuită
neexecutare licită
neglijență
neglijență gravă
perpetuatio obligationis
prezumție de vinovăție
răspundere contractuală
rea-credință
vinovăție
remedii
rezoluțiune
sancțiune
vinovăție calificată

Rezumat

Principiul vinovăției este considerat, în mod tradițional, ca fiind fundamentul răspunderii civile. In materie contractuală, pentru o lungă perioadă de timp, s-a considerat că drepturile creditorului în ipoteza neexecutării sunt condiționate de existența vinovăției debitorului în neexecutare. Intrarea în vigoare a noului Cod civil a oferit prilejul unei ample dezbateri legate de condițiile aplicării remediilor pentru neexecutarea contractului. Nucleul acestei dezbateri este chiar condiția vinovăției în activarea şi funcționarea remediilor. Studiul îşi propune să demonstreze că, în realitate, opoziția existentă între teza subiectivistă (potrivit căreia vinovăția este o condiție a remediilor) şi teza obiectivistă (care afirmă opusul) este una fără miză practică reală. In esență, vinovăția rămâne o simplă condiție a unei forme a neexecutării contractuale – încălcarea contractului şi nu o condiție a activării remediilor. Pe de altă parte, remediile sunt supuse unei varietăți de reguli care fac adesea dificilă adecvarea lor la situația juridică pusă în discuție. Cu toate că factualismul stă la baza aplicării remediilor, o sumă de reguli aplicabile întregului sistem al remediilor este identificabilă pornind de la premisa că pentru orice neexecutare se găseşte remediul potrivit.

https://doi.org/10.24193/SUBBiur.65(2020).4.25
HTML
PDF