Numărul 2 / 2015

STUDII

 

 

Ion Rosetti-Bălănescu (1893-1971)

Mihai Bogdan IONESCU-LUPEANU*

 

 

            Una dintre cele mai importante lucrări pentru civiliştii din ultimul secol este Tratatul de drept civil român, publicat la editura „Naţională” S. Ciornei, în anii 1928-1929  (ediţia princeps) şi care poartă semnăturile lui C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu şi Al. Băicoianu.

             Importanţa lucrării a fost recunoscută la data apariţiei prin premierea ei de către Academia Română cu Marele Premiu al Statului „Gheorghe Asachi” în anul 1930, după ce în prealabil, în anul 1929, Academia Română acordase cea mai mare parte din premiul Adamache lucrărei valoroase a D-lui C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu şi Al. Băicoianu: Tratat de Drept Civil Român publicat în 3 volume[1],  iar de către posteritate prin  reeditarea ei după 1989.

            Raportul prezentat Academiei Române pentru premierea lucrărei „Tratat de Drept Civil scris de D-nii C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu şi Al. Băicoianu, semnat de eminentul jurist Andrei Rădulescu, a fost publicat în paginile revistei Dreptul[2], singurele critici aduse lucrării fiind modalitatea de citare a surselor bibliografice în text, de natură a îngreuna citirea, unele inadvertenţe faţă de rezultatele  noilor cercetări  în partea referitoare la istoricul dreptului nostru civil, la drepturile soţului supravieţuitor, la împărţeala moştenitorilor, la ipoteci şi privilegii şi la alte materii, precum şi gustul personal al raportorului care ar fi preferat întrebuinţarea mai mult a doctrinei româneşti şi o subliniere a îmbunătăţirilor codului civil de la 1864 faţă de codul civil francez ce-i servise drept model.

            După cum menţiona Dumitru Rădescu în Nota asupra ediţiei din 1998,  Tratatul de drept civil se numără printre cele mai solicitate lucrări aflate în bibliotecile facultăţilor de drept, (...) puţine sunt lucrările de drept civil ulterioare care să nu cuprindă referinţe la „Tratat...” şi, oarecum nedrept  „Tratatul de drept civil” este numit deseori  „Tratatul Hamangiu”, asta deoarece, credem noi, nu mulţi acordă atenţie şi prefeţei lui C. Hamangiu,  care mărturiseşte pe de-o parte, marele merit al distinşilor săi colaboratori, domnii I. Rosetti-Bălănescu şi Al. Băicoianu, (...) cea mai mare parte a acestei lucrări este datorată muncii lor neobosite de aproape patru ani şi spiritului lor pătrunzător de analiză şi sinteză juridică, iar pe de alta, că partea sa de colaborare este mai mică. Cu toate acestea dacă  informaţiile privitoare la Constantin Hamangiu nu lipsesc, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre co-autorii ( în fapt, principalii autori ) ai Tratatului de Drept Civil Român :  I. Rosetti-Bălănescu şi Al. Băicoianu.

 

            Ion Rosetti-Bălănescu, fratele academicianului Alexandru Rosetti, se trăgea dintr-o familie în care studiul dreptului constituia o tradiţie. Pe linie paternă, tatăl său, Petre Rosetti-Bălănescu (1868 – 1923), era licenţiat al Facultăţii de Drept a Universităţii Bucureşti şi fusese judecător de pace şi avocat în Baroul Bucureşti[3], bunicul – Neculai Rosetti-Bălănescu ( 1827 – 1884 ) absolvise Facultatea de Drept din Paris[4], iar străbunicul – Petrache Rosetti-Bălănescu ( 1794 – 1874 ), cu studii în Rusia, condusese Departamentul de Justiţie al Moldovei, funcţie din care demisionase la 14 noiembrie 1833[5]. Pe linie maternă bunicul, C. C. Cornescu ( 1830 – 1900 ), autorul celebrei lucrări Manualul Vânătorului ( 1874 ) pentru care Alexandru Odobescu scrisese, ca prefaţă, Pseudo-kynegeticos, fusese magistrat vreme de 14 ani[6].

            Ion Rosetti-Bălănescu[7] s-a născut în Bucureşti, la 26 octombrie 1893 (act de naştere 6108 /27 octombrie 1893 ). A absolvit Liceul Gh. Lazăr din Bucureşti, secţiunea clasică – modernă ( diploma de absolvire 429 / 25.06.1912 ).

            Încă din timpul liceului a manifestat interes pentru astronomie, ca dovadă fiind cele 6 articolele publicate, împreună cu vărul său, Constantin Rosetti-Bălănescu ( 1892-1994 ), în intervalul ianuarie 1911 – august 1912, în revista Orion ( revistă mensuală de astronomie ), dintre care doar primele două în limba română[8], celelalte în limba franceză[9].Dintr-un fragment cu iz autobiografic din ultimul lor articol în revista Orion credem ca observaţiile astronomice începuseră sau cel puţin deveniseră o obişnuinţă pentru ei începând cu anul 1909. Unul dintre materialele scrise în limba franceză – observaţiile asupra planetei Venus – a atras atenţia lui Joseph H. Elgie, membru al Societăţii Astronomice Regale din Anglia, care le-a dedicat un întreg articol în The Yorkshire Weekly Post[10]. În sedinţa din 25 noiembrie 1911 a Societăţii Astronomice Române „Flammarion”, cei doi tineri au făcut o comunicare asupra rezultatului obţinut cu fotografierea Pleiadelor[11].

            După ce revista Orion şi-a încetat apariţia, Constantin şi Ion Rosetti-Bălănescu şi-au continuat activitatea publicistică în Ziarul Călătoriilor şi al Ştiinţelor Populare devenit, în noiembrie 1913, Ziarul Ştiinţelor Populare şi al Călătoriilor. Am reuşit identificarea a patru materiale pe teme de astronomie publicate, de către cei doi, în această ultimă publicaţie, la sfârşitul anului 1912 şi începutul anului 1913[12].

            Ulterior, în perioada 1913 – 1915, Ion Rosetti-Bălănescu va publica, ca unic autor, 16 materiale privitoare la observaţiile sale astronomice[13]. Vărul său, Constantin Rosetti-Bălănescu, îşi va continua şi el, până în anul 1916, activitatea publicistică în paginile Ziarului Ştiinţelor Populare şi al Călătoriilor, însă singura colaborare dintre cei doi veri va consta în ilustrarea de către Ion Rosetti-Bălănescu  a unui articol al celui dintâi. Acest tip de colaborare va fi reluat, patru decenii mai târziu, când lucrarea, în trei volume, Păsările Vânătorului ( 1956 – 1957 ) a lui Constantin Rosetti-Bălănescu, va fi ilustrată cu desenele în peniţă, realizate dupa planşe foto, de  vărul său, profesorul de drept proaspăt pensionat.

            Tinerii sunt prezentaţi în nota Doi amatori-astronomi[14], însoţită de câte o fotografie, executată în jurul anului 1912, la Câmpulung, în vreme ce fac o observaţie solară. În anul 1913 cei doi veri se găseau  în lista  persoanele care au aderat la ideea înfiinţării societăţii „Prietenii Ştiinţei”[15].

            Poate  amintirea lui Victor Anestin ( 1875 – 1918 ) şi a unui articol intitulat Astronomia şi bibliotecile noastre[16] în care se spunea ca cele câteva biblioteci publice din Bucureşti se diosebesc de bibliotecile din oraşele civilizate prin lipsa scrierilor astronomice (...), la Academie, la Fundaţiunea Carol, vei găsi numai câteva scrieri astronomice şi acelea cine ştie cum s’au rătăcit pe acolo, l-au determinat peIon Rosetti-Bălănescusă îşi  doneze biblioteca de astronomie sau cel puţin o parte a ei,  Bibliotecii Central Universitare din Bucureşti. În fondul de carte al sus-menţionatei biblioteci pot fi identificate 47 de volume de astronomie din această donaţie, conţinând cărţi în limbile engleză, franceză şi germană, publicate între 1866 – 1913.

            A studiat la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti luându-şi licenţa în anul 1915 ( diploma nr.7609/3 iulie 1915 ) şi doctoratul în drept la Paris, în anul 1921 ( diploma 239 / 2 aprilie 1921 ). A participat, ca voluntar, la cel de-al Doilea Război Balcanic, servind în Regimentul 10 Artilerie şi ajungând până la gradul de sublocotenent. Primul Război Mondial, campania 1916 – 1918, în cadrul Regimentului 4 Obuziere. Înaintat la gradul de căpitan de rezervă la 1 septembrie 1917, s-a căsătorit, la 12 septembrie 1926, în comuna Hermeziu ( Iaşi ), cu Elena N. Miclescu cu care a avut doi copii[17].

            Avocat ( 1921 – 1930 ), deputat de Iaşi ( 1931 ), devine director general al Regiei Publice Comerciale a Loteriei Privilegiate de Stat pe Clase  în decembrie 1931, funcţie pe care o deţinea încă în anul 1937[18], dar pe care n-o mai îndeplinea în anul 1942, dat fiind  că semnătura sa nu se mai regăseşte pe biletele de loterie din acel an[19] ( ultimul bilet de loterie purtând semnătura sa,  identificat de către noi, în volumul Loteria Naţională din România: o istorie ilustrată, este valabil pentru tragerea din 15 februarie 1939[20] ). Raportat la evoluţia sa ulterioară credem că mandatul său a încetat, cel mai târziu, în septembrie 1940, fiind greu de crezut că un personaj care ar fi servit într-o funcţie publică Statul Naţional Legionar ar fi putut nu numai să evite încarcerarea dar să şi rămână, după 1947, în câmpul muncii într-o poziţie potrivită cu pregătirea sa.

            A colaborat cu revista Pandectele române începând cu anul 1921. Anexăm o lista a materialelor publicate, singur sau în colaborare cu alte persoane, aşa cum rezultă din indexul alfabetic al autorilor.

            Îl regăsim, pe pagina de gardă a publicaţiei, printre secretarii de redacţie ( 1923 – 1924 ), redactori ( 1925 – 1930 ), iar apoi, începând cu anul 1931 şi până la încetarea apariţiei revistei,  printre principalii colaboratori ai acesteia.

            Momentul la care Ion Rosetti-Bălănescu revine în avocatură este incert. În ceea ce ne priveşte, considerăm că, în mod eronat, Ion Rosetti-Bălănescu a fost menţionat, pe pagina de gardă a revistei Pandectele Române, după 1931, cu titulatura de avocat; ne raportăm la funcţia sa de director general al Regiei Publice Comerciale a Loteriei Privilegiate de Stat peClase  coroborată cu informaţiile oferite de Agenda şi Anuarul Magistraturii şi Baroului 1936[21] care nu-l menţionează ca avocat în nici unul dintre judeţele tării. De altfel, considerăm că mai aproape de adevăr cu privire la istoricul profesional al celor implicaţi în apariţia Pandectelor Române sunt  menţiunile din indexul alfabetic al autorilor ( tabla de materii pe numele comentatorilor ) care, spre exemplu, în anii 1936 – 1938, îl menţionează doar cu titulatura de doctor în drept din Paris.În anii 1933, 1935, 1939 şi 1940, Ion Rosetti-Bălănescu nu contribuie efectiv cu vreun material la apariţia Pandectelor Române, prin urmare nu se regăseşte în indexul alfabetic, iar din anul 1941 şi până în anul 1948, perioadă în care îşi aduce, neîntrerupt, aportul la apariţia revistei, figurează cu titulatura de avocat.

            În anul 1938, se numără printre colaboratorii primului volum ( Statul ) din cele patru apărute ale Enciclopediei României, proiectată în şase volume, coordonată de Dimitrie Gusti. Mai precis, Ion Rosetti-Bălănescu, alături de Andrei Rădulescu, va elabora capitolul al VII-lea: Legislaţia civilă.

            Spre finalul vieţii profesionale active, Ion Rosetti-Bălănescu va desfăşura activitate didactică. Prima menţiune a calităţii de conferenţiar universitar am găsit-o în tabla de materii pe 1947 a Pandectelor Române redactată de avocatul M. T. Popovici. Fidel devizei familiei sale  –  SERENO AUT NUBILO SOSPES ( În senin ori în negură, teafăr )[22]   –  rămâne în învăţământul universitar şi după 1948, cu acelaşi grad academic, reuşind să evite îndepărtarea din profesie. Este  menţionat[23] în documentele aflate în arhiva Universităţii Bucureşti în luna aprilie a anului 1950 şi este pensionat probabil după această dată[24].

            În anii ‘50, Ion Rosetti-Bălănescu este recuperat, împreună cu alţi eminenţi jurişti care, după 1947, nu-şi mai puteau găsi un loc în avocatură, magistratură sau în mediul universitar, de către academicianul Andrei Rădulescu, în nou înfiinţatul Colectiv pentru vechiul drept românesc. Se va număra printre membrii acestui colectiv care au contribuit efectiv la redactarea volumului Pravilniceasca condică 1780 ( ediţie critică )[25], precum şi  la o parte a lucrărilor necesare editării volumului Codul Calimach (ediţie critică)[26]. Postum pentru cei mai mulţi dintre membrii colectivului, în anul 1991, va vedea lumina tiparului şi Chestionarul pentru adunarea obiceiurilor juridice ale poporului romîn[27], lucrare la a cărei redactare îşi adusese aportul.

 

            Ieşirea onorabilă din scenă este confirmată de necrologul publicat, în anul 1971, în ziarul România liberă, care anunţa încetarea din viaţă a profesorului Ion Rosetti-Bălănescu, trupul neînsufleţit fiind depus la biserica Pitar Moş, unde se va oficia ceremonia religioasă, vineri, 7 mai, ora 16,30[28]. În urma consultării principalelor publicaţii de profil din epocă, în speţă Revista  Română de Drept,  Analele Universităţii Bucureşti: Ştiinţe Juridice şi  Studii şi Cercetări Juridice, nu am putut identifica un necrolog al acestui reputat jurist care să ne arate ecourile dispariţiei sale în rândul lumii academice.

            A primit de-a lungul vieţii următoarele distincţii[29]: Coroana României în rang de cavaler ( decret nr.65/9 ianuarie 1918 ), Steaua României în rang de ofiţer ( Decret nr.998 / 22 martie 1930 ), Medalia comemorativă 1916 – 1918 cu baretele Ardeal, Oituz, Carpaţi, Mărăşeşti ( Decret nr.1774 / 7 iulie 1918 ), Medalia Victoria ( Decret nr.3390 / 30 iulie 1921 ), Meritul Cultural pentru Sport clasa aII-a ( Decret nr.1893 / 23 iunie 1933 ) şi Meritul Sanitar clasa I-a ( Brevet nr.4471 / 18 august 1933 ).

            Volumele pe care-şi regăseşte semnătura, identificate de către noi, sunt: Tratatul de drept civil român, la care este coautor alături de C. Hamangiu şi Al. Băicoianu (editura „Naţionala” S. Ciornei, Bucureşti, 1928-1929, ediţie princeps, reeditat în de editura All şi All Beck, în 1996-1998, respectiv 2002 ), Dreptul în general şi noţiunile sale fundamentale: expunere introductivă la studiul dreptului ( editura Ziarului „Universul”, Bucureşti, 1937 ),  Drept civil român[30].  Studiu de doctrină şi jurisprudenţă: Teoria generală a obligaţiilor, probele, contractele speciale, garanţiile personale şi reale, coautor Al. Băicoianu, vol.II, ( editura Socec et Co., Bucureşti, 1943 ), Drept civil român. Regimuri matrimoniale. Succesiuni. Donaţiuni. Testamente., coautor Al. Băicoianu , vol.III, ( Editura Socec & Co., S. A. R., Bucureşti, 1947 ), Principiile dreptului civil român, coautori Ovid. Sachelarie şi Nic. G. Nedelcu ( Editura de Stat, Bucureşti, 1947 ), Curs de enciclopedia dreptului ( anul I Licenţă )( Bucureşti, 1947  – 1948 ) şi Procedură Civilă şi organizare judecătorească ( Bucureşti, 1950 – 1951 ), coautor Ilie Stoenescu.

 

 

 

Anexă: Materialele publicate de Ion Rosetti-Bălănescu ( singur sau în colaborare ) în „Pandectele Române” potrivit Tablelor de materii pe ani ale publicaţiei[1].

 

 

1921 – 1922

1. Captaţiunea, sugestia etc. exercitate de un medic asupra testatorului poate atrage nulitatea testamentului?
2. În lipsă de texte precise, ce anume reguli cârmuesc darurile manuale?

                                                                                                                                                        II.154

 

Daunele acordate în general de jurisprudenţă pe baza art.998 şi urm. c.c. au ceva comun cu art.307 c.c. Care opreşte cercetarea paternităţei?                                                                                      II 166

 

B. R. I[2].

Sub ce formă, poate face un usufruct, obiectul unei substituţiuni?                                               III.65

Lând anume poate fi invocată pentru prima oară înaintea Casaţiei, nulitatea unui apel?             III.65

Când anume bagaje sunt înregistrate pentru a fi pornite cu un tren de şi asemnea înregistrare era oprită de regulamente, proprietarul poate reclama daune în caz de pierdere?                               III.66

Este o cerere nouă în apel, motivul că nu s’a alocat femeei pensia prevăzută de art.301 c.c.?    III.129

Când într’o adunare generală a unei soc. Anonimă au luat parte la vot şi persoane ce n’aveau această calitate – e valabilă deliberarea unei asemenea adunări, dacă scăzând numărul de voturi al acelor persoane – restul nu ajunge până la quorum cerut de lege şi statute?                                         III.161

Creanţa ce are femeea contra soţului pentru pensia alimentară este garantată printr’o ipotecă legale ) în Franţa) ?                                                                                                                                   III.162

Faptul unei femei măritate de a se prezenta în justiţie fără autorizaţia soţului – sau cu autorisaţia justiţiei când soţul este incapabil – poate fi propus pentru prima oară la casaţie?                      III.163

 

1923[3]

 

Care este răspunderea Comunei pentru prejudiciul cauzat de un serviciu al ei proprietăţii private? I.51

 

Situaţiunea juridică a detentorului precar şi a terţiului cari reclamă construcţiunile făcute pe terenul altuia.                                                                                                                                             I. 158

 

Caracterul spectacolelor de cinematograf, din punct de vedere al reglementării lor.                    III.67

Competenţa în materie de Stat civil al supuşilor străini                                                                III.68

Acţiunea în supoziţiune de Stat.                                                                                                    III.68

Condiţiile lucrului judecat.                                                                                                            III.68

Furtul de apă                                                                                                                                  III.68

Traite de la profession d’avocat de Jean Appleton ( Recenzie )                                                    IV.31

Dacă înstrăinările efectuate de soţ asupra patrimoniuluoi său între intentarea acţiunii de divorţ şi transcrierea sentinţei, sunt nule de drept, anulabile sau valabile.                                                  I.201

Consecinţele juridice ale eroarei provocată de femeia măritată asupra incapacităţii sal, faţă de terţ, prin manopere frauduloase.                                                                                                           I.229

Dacă legatarul universal al unei persoane decedate, în urma unei accident este în drept a reclama dela persoana reclamată rambursarea cheltuielilor efectuate până la decesul victimei.             III.153                                             

Caracterul nulităţii unei hotărâri judecătoreşti obţinută de o femeie măritată fără autorizaţia soţului     II.283

( I. R. B. )

Responsabilitatea administratorului-delegat al unei societăţi, faţă de terţi                                     III.5

Culpa contractuală şi culpa delictuală; domeniul lor de aplicaţie                                                   III.6

Nulitatea plăţii datoriilor scăzute,efectuată după încetarea de plăţi a falitului                              III.96

Ştersăturile şi adăugirile dintr un testament olograf din punctul de vedere al validoităţii sale     III.97

dacă lucrările făcute de locatar imobilului închiriat  trebuiesc sau nu menţinute, când împiedecă folosinţa chiriaşului                                                                                                                       III.98

Evoluţiunea jurisprudenţii în materie de validitate a testamentelor                                              III.99

Deosebirile dintre acţiunea pauliană şi aceea în declararea de simulaţie                                    III.123

 

 

1924[4]

Sfera de aplicaţiune a ficţiunei indivizibilităţii obligaţiei de a da.                                                   II.9

Dacă se poate constitui dotă un bun aparţinând în plină proprietate înzestratului                          II.11

Exerciţiul acţiunilor relative la bunurile dotale                                                                              II.12

Responsabilitatea femeii dotale în caz de vânzare a bunului dotal                                                II.12

Dacă sarcina dotalităţii poate fi purgată prin vânzare la licitaţie publică a imobilului dotal pentru eşirea din indiviziune                                                                                                                      II.13

Interpretarea testamentelor de către instanţele de fond                    

Vâmnzarea imobilelor unui minor de către executorul testamentar                                              I.124

Evoluţia jurisprudenţei în materie de probaţiune a maternităţii naturale                                      I. 175

Validitatea donaţiunilor deghizate                                      

Dacă un act oneros, sub care se ascunde o donaţiune, poate fi atacat din punct de vedere fiscal şi în ce condiţiuni?                                                                                                                                II.207

 

 

B.R.I.                                                                                                                          

Ultrajul adresat juraţilor                                                                                                                  III.8

Interpretarea art.289 c. Civ.rom. ( 315 c.fr. ) cu privire la filiaţiunea legitimă                             III.41

Ce condiţiuni trebuie să întrunească o creanţă pentru a justifica o poprire făcută pe baza ei?    III. 71

Cum trebuie să se facă completarea unei Curţi de apel în caz de lipsă a unui mebru din sânul ei?        III.71

Dacă tatăl unui minor poate accepta valabil un legat în numele aceluia?                                     III.72

Opozabilitatea lucrului judecat faţă de codebitorul solidar sau cauţiune                                      III.74

Caracterul cesiunei de a exploata o mină şi efectele ei faţă de terţi.                                             III.75

Represiunea abizului de a intenta procese                                                                                   III.101

 

1925[5]

 

Noua calificare a legiuitorului fiscal cu privire partajului cu sulte sau partajului în care egalitatea loturilor se operează prin alte compensaţiuni decât prin sulte                                                        I. 28

Drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor faţă de dispoziţiunile legii timbrului din 28 iunie 1925                                                                                                                                                  I.95

Dacă un bun sau o universalitate de bunuri poate fi pusă sub sechestru judiciar, în caz de litigiu asupra posesiunii                                                                                                                              I.21

 

 

1926[6]

Caracterul tutelei mamei nemăritate care n a îndeplinit  formele de menţinere a ei ca tutoare legală.    I.44

Taxarea rentei de expropriere transmisă moştenitorilor expropriatului pe cale de succesiune  moştenitorilor expropriatului

Dacă renta găsită ca element activ în succesiunea expropriatului trebuie taxată după valoarea nominală sau după cursul zilei                                                                                                       I.174

 

1927[7]

 

Instituţiunea moratoriului antifalimentar, modul de funcţionare  şi scopul său.                              I.93

Dacă moştenitorii ab intestat, găsind în succesiunea autorului lor nişte bonuri  de rechiziţie le pot opune în compensaţiune pentru datoriile de taxe succesorale.

Dacă această compensaţiune care n’a fost propusă pe cale de contestaţie la executare, poate  forma obiectul unei cereri principale de fond?                                                                                         I.176

 

1928[8]

 

Rolul tribunalului ca organ de supraveghere în caz de înstrăinare a imobilelor pupilare                    I.118

 Netranscrierea actului dotal în registrul dela situaţia imobilului şi efectele ei.                             I.51

 

1929[9]

Chestiunea responsabilităţii comitentului pentru faptele prepusului.                                            I.149

 

1930[10]

 

Dacă practicarea unei deschideri de primire a aerului şi luminei în zidul despre proprietatea vecină, care nu este interzisă în principiu de codul civil, poate constitui o servitute.                    

În caz când deschiderea pentru aer şi lumină constitue o servitute, se poate dobândi ea prin prescripţia achizitivă?                                                                                                                         I.9

Repararea daunelor provocate în accidentele întâmplate cu prilejul unui transport pe calea ferată.    I. 155

 

1931[11]

Asupra solidarităţii răspunderii de daune a comitentului şi prepusului său.                                    I.18

Asupra influenţii lucrului judecat în penal, asupra procesului civil.                                              I.129

 

1932[12]

Nulitatea contractelor de arendare încheiate pe mai puţin de şapte ani, a moşiilor rămase după expropriere ( Notă )                                                                                                                          I.86

 

1934[13]

 

Liberalităţile succesive sau condiţionale în testamente ( subtituţiile fidei comisare şi dublul legat condiţional).                                                                                                                                     I.36

 

 

1936[14]

Dacă femeia, care a părăsit domiciliul conjugal, are dreptul de a cere soţului, cu care se află în divorţ. Pensiune alimentară.                                                                                                            I. 78

 

1937[15]

 

Servituţile de lumină în legislaţia noastră.                                                                                       I.49

 

1938[16]

 

Rolul jurisprudenţei în elaborarea unei protecţiuni eficace a celor puşi sub consiliu judiciar. ( adnotare )                                                                                                                                       I.36

 

1941[17]

 

Dacă răspunderea comitentului pentru faptele prepusului, prevăzută de art.1000 alin.III c.civ., mai subzistă atunci când prepusul nu lucrează în vederea îndeplinirii funcţiunii sale, ci pentru interesul său personal, sau când depăşeşte sau abuzează de atribuţiunile încredinţate.                                 I.13

 

1942[18]

 

Imprescriptibilitatea bunului donat fără dispensă de raport.

Constatarea elementelor lucrului judecat de către judecătorii de fond.

Condiţiile de exerciţiu a retractului litigios.                                                                                  I. 150

Forma clauzei de întreţinere într’un act de donaţie.                                                                      I. 170

Evoluţia concepţiei de contract ( Doctrină )                                                                                   IV. 4

 

1943[19]

 

Data dela care curg daunele moratorii în obligaţiile delictuale şi quasi-delictuale.                           I.9

Dreptul proprietarului de a constitui prin destinaţiune o servitute aparentă şi discontinuă.          I.124

 

1944[20]

 

Responsabilitatea  patronului în accidentele de muncă ale lucrătorilor.                                            I.7

Responsabilitatea gardianuluipentru prejudiciile cauzate de lucrurile aflate în paza sa.                  I.105

 

1945[21]

 

Validitatea donaţiilor făcute către persoane juridice când autorizaţia administrativă a fost dată posterior decesului donatorului                                                                                                       I. 93

 

1946[22]

Servituţile de lumină şi vedere.                                                                                                         I. 1

Dreptul coindivizarului de a revendica un bun, fără concursul celorlalţi coindivizari                   I. 25

Donaţiunilor făcute soţului din a doua căsătorie, când donatorul are copii, dintr’o căsătorie anterioară                                                                                                                                         I. 79

 

1947[23]

 

Nulitatea subînchirierilor consimţiete de chiriaşul principal care nu a contractat cu adevăratul proprietar.                                                                                                                                        I. 46

Revocarea donaţiunilor cu sarcini                                                                                                   I. 41

Responsabilitatea patronilor pentru culpa prepuşilor lor, faţă de lucrătorii asiguraţi.                    I. 55

 

1948[24]

 

Dreptul primului cumpărător de a intenta acţiune de anularea vânzării, în caz de vânzări succesive          .  I.  3

Consimţământul ascendenţilor pentru adoptarea minorilor lipsiţi de părinţi.                                 I. 45

Natura juridică a obligaţiei de împărţirea redevenţei, într’un act de partaj.                                    I. 61

reprezentarea minorilor prin mamă, după divorţul părinţilor.                                                         I. 71

 

 

În seria nouă a publicaţiei Pandectele Române, în cadrul părţii intitulate Din arhiva Pandectelor, am reuşit identificarea următoarelor republicări:

 

Vânzare. Cumpărător. Neplata preţului. Predarea imobilului. Excepţia non adimpleti contractus. Termen de plată. Termen de graţie. Vânzări succesive. Cumpărător anterior. Acţiune în anularea vânzării posterioare. Inadmisibilitate. ( nr.1 /2001, pg.209 – 2015 );

 

Locaţiunea. Închirierea lucrului altuia. Proprietar aparent. Frauda. Sublocatar de bună credinţă. Neopozabilitatea contractului de subînchiriere faţă de adevăratul proprietar ( art.14 l.chiriilor nr.365 din 1945 ) notă de Alexandru Cerban, I. Rosetti-Bălănescu ( nr.4 / 2001 , pg.231 – 237);

 

Succesiune. Comoştenitor. Înstrăinare imobiliară. Acţiune în anulare. Admisibilitatea introducerii de un singur moştenitor. ( art. 786 C. Civ. ) ( CAS I, decizia nr.92 din 19 februarie 1945, Jean F. Marinescu ş.a., cu Ana Aldulescu ) ( nr.5 / 2003, pg.129 – 134 );

 

Servitute. Lumină. Posesiune. Acte de posesiune. Acte de pură facultate. Lucrări aparente. Prescripţie achizitivă ( CAS I, deciziunea no.1126 din 13 mai 1929, I. Rosetti-Bălănescu ş.a., cu Sofia M. Rădulescu ) ( nr.5 / 2006, pg.190 – 195 );

 

 

 

 

« Back