Divorțul poate fi solicitat:
-
Prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț
Cererea poate fi introdusă la instanța de judecată de către ambii soți, printr-un mandatar comun, fiind semnată olograf de către aceștia sau poate fi introdusă de către unul dintre soți și acceptată ulterior de către celălalt, pârât în dosarul de divorț.
Aceasta modalitate de divorț poate fi introdusă indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă exista sau nu copii minori rezultați din căsătorie sau dacă unul dintre soți are copii minori din altă căsătorie/legătură anterioară.
Ceea ce este esențial la acest tip de divorț este, pe de o parte, ca soții să fie capabili de a-și da consimțământul valabil, respectiv să nu fie puși sub interdicție, iar pe de alta parte, soții sa se înțeleagă cu privire la toate capetele de cerere accesorii divorțului, privind revenirea la numele purtat anterior sau păstrarea celui dobândit la căsătorie, după caz, stabilirea locuinței copiilor minori, exercitarea în comun a autorității părintești, stabilirea unei pensii de întreținere, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și fiecare dintre copii, etc.
În cazul divorțului prin acord, instanța va pronunța o hotărâre definitivă, în cuprinsul căreia nu se va menționa din culpa cui s-a destrămat căsătoria.
-
Atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
Aceasta modalitate de divorț este una dintre cele mai uzuale, fiind des întâlnite acele cazuri în care unul dintre soți dorește obținerea unei hotărâri de divorț din culpa exclusiva a celuilalt partener, motivat fiind de deteriorarea relației lor cauzată de diverse motive, printre care se număr: infidelitate, violență domestică, vicii personale, abandon de familie etc.
In aceste situații, partea care introduce cererea de chemare în judecată trebuie să dovedească în fața instanței faptul ca raporturile dintre soți sunt grav vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
Mai mult, aceasta modalitate este des utilizată și în cazul divorțurilor în care sunt implicați copii minori, întrucât prin dovedirea culpei exclusive a soțului pârât în destrămarea căsătoriei se dovedește de cele mai multe ori și faptul că este în interesul superior al copilului ca locuința acestuia să rămână la reclamant, iar pensia de întreținere să fie suportată de către soțul pârât.
De asemenea, în situația în care căsătoria a durat cel puțin 20 ani, soțul din vina căruia se desface căsătoria poate fi obligat la cererea soțului reclamant la plata unei prestații compensatorii menite să compenseze dezechilibrele semnificative pe care divorțul le-ar determina în condițiile de viață ale celui care o solicită.
-
Pentru o separație de fapt care a durat cel puțin 2 ani;
Aceasta modalitate de divorț se adresează în special celor care lucrează în străinătate. Sunt frecvente cazurile în care unul dintre soți pleacă la muncă și, după o anumită perioadă de timp, decide că nu mai dorește să se întoarcă în țară.
În atare situație, oricare dintre soți, ulterior trecerii unui termen de cel puțin 2 ani de separare efectivă, poate introduce cererea de divorț.
Nu au nicio relevanță împrejurările în care a avut loc despărțirea și nici cauzele sau motivele determinante care au dus la această despărțire, fiind necesar doar îndeplinirea următoarelor două condiții cumulative:
- sa fie vorba de o separare în fapt de cel puțin 2 ani
- voința soților să fie aceea de a pune capăt comunității de viață.
Instanța, în urma introducerii acestei cereri de divorț, va pronunța o hotărâre din culpa exclusivă a reclamantului, prezumându-se că acesta își asumă eșecul căsătoriei.
Un efect important al acestei modalități de divorț îl reprezintă faptul că, într-un astfel de dosar, reclamantul nu ar putea solicita plata unei prestații compensatorii soțului pârât, chiar dacă în cauză căsătoria dintre cei doi ar fi durat mai mult de 20 ani.
-
Starea de sănătate a unuia dintre soți face imposibilă continuarea căsătoriei
Admisibilitatea cererii de divorț pe acest temei este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
- Existența unei stări precare de sănătatea unuia dintre soți, de natură fizică, psihică, organică. Nu are relevanță dacă boala de care suferă soțul s-a ivit anterior căsătoriei sau în timpul acestea, dacă este sau nu o boală vindecabilă, dacă afectează sau nu discernământul. Ceea ce este relevant este că acea boală există la momentul formulării cererii de divorț, indiferent care ar fi natura sa, momentul de debut, efectele sale viitoare;
- O asemenea stare de sănătate precară (din cauza gravității sale, a severității formelor de manifestare) împiedică o continuare a căsătoriei;
- Între starea de sănătate a soțului și imposibilitatea continuării căsătoriei există o legătură de cauzalitate;
- Cererea de divorț este formulată de soțul a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.
Instanța poate administra orice probe (înscrisuri, martori, interogatoriu, expertiză medicală etc.).
Universitatea Babeş-Bolyai