Înțelegerea părinților – obligatorie pentru instanță?

În ipoteza exercitării autorității părintești de către ambii părinți, instanța de tutelă va ține cont de înțelegerea acestora în stabilirea locuinței minorului. Cu toate acestea, nimic nu împiedică instanța de judecată să stabilească locuința minorului în alt mod decât au convenit părțile în situația în care constată că nu este respectat principiul superior al copilului. Astfel, o înțelegere între părinți care nu ține cont de interesul superior al copilului nu va fi consfințită de instanță.

În absența unei înțelegeri, unde se stabilește locuința minorului? 

 Cu privire la acest aspect trebuie să distingem între două ipoteze care vizează situații în care minorul nu a locuit cu ambii părinți până la divorț, respectiv cazul în care aceștia au locuit împreună. 

În ipoteza în care nu există consens între părinți sau dacă se constată că nu este respectat principiul interesului superior al copilului, iar minorul nu a locuit cu ambii părinți până la momentul divorțului, instanța de tutelă va stabili locuința copilului la părintele cu care locuiește în mod statornic. Prin statornic se înțelege „care nu încetează, durabil, permanent, continuu, neîntrerupt”.

Dacă minorul a locuit cu ambii părinți până la divorț, atunci instanța îi va stabili locuința la unul dintre ei, ținând seama de interesul său superior.

Este posibilă stabilirea locuinței minorului alternativ la fiecare dintre părinți?

Codul civil nu permite stabilirea domiciliului minorului alternativ la fiecare dintre părinți, respectiv o perioadă de timp copilul locuiește împreună cu unul dintre părinți (o săptămână, o lună etc.) și apoi o perioadă echivalentă la celălalt părinte.

Care sunt criterii pe care instanța de judecată le are în vedere pentru stabilirea locuinței minorului? 

Principalele criteriile care oferă un ghidaj instanței de judecată sunt: 

• condițiile oferite pentru dezvoltarea fizică, psihică și intelectuală de fiecare dintre părinți;
• posibilitățile financiare ale părinților;
• vârsta și sexul copiilor;
• conduita părinților față de copii;
• legăturile de afecțiune dintre copii și fiecare dintre părinți;
• starea sănătății copiilor precum și cea a părinților;
• posibilitatea părinților de a aloca timpul necesar pentru creșterea și educarea copiilor; 
• disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil și de a respecta drepturile părintești ale acestuia din urmă;
• disponibilitatea fiecărui părinte de a permite celuilalt menținerea relațiilor personale;
• situația locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte;
• istoricul cu privire la violența părinților asupra copilului sau asupra altor persoane;
• distanța dintre locuința fiecărui părinte și instituția care oferă educație copilului etc.

• Prec
• Mai departe