Cine datorează întreținere minorului?
Îndatorirea de a acorda întreținere minorului aparține părinților (art. 499 C.civ.), chiar decăzut din exercițiul drepturilor părintești, cf art. 510 C.civ. Întreținerea se acordă și copilului devenit major (art. 499 alin. (3) C.civ.) dacă acesta se află în continuarea studiilor până la împlinirea vârstei de 26 de ani.
Legea impune o condiție suplimentară în ipoteza în care cel dator să acorde întreținere nu o face benevol. Astfel, în conformitate cu art. 527 alin. (1) C.civ.:
„(1) Poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.”
Toți minorii beneficiază de întreținere?
Nu toți minorii pot solicita obligarea părinților la plata întreținerii ci doar aceea care, cf. art. 525 C.civ. se află în nevoie chiar dacă au bunuri. În cazul minorului, stare de nevoie presupune că minorul nu se poate întreține prin munca sa, legea prezumând că minorul se află în nevoie (dacă este sub vârsta de angajare, acesta este prezumat cf. art. 525 C.civ.).
Prin muncă, minorul se poate întreținere doar de la vârsta la care poate încheia valabil un contract individual de muncă sau de când dobândește capacitate de exercițiu deplină (emancipare, căsătorie etc.)
În concluzie, se poate cere obligarea la plata întreținerii dacă: 1) minorul se află în stare de nevoie 2) părintele are mijloacele necesare pentru a o acorda.
Acțiunea privind modificarea cuantumului obligației de întreținere
Acțiunea își găsește locul doar când sunt întrunite condițiile acordării întreținerii și când părintele care o datorează nu o execută/majorează benevol.
Majorarea se poate cere dacă se dovedește:
fie că nevoile minorului au sporit
fie că mijloacele persoanei care prestează întreținerea s-au îmbunătățit
fie că s-au stins alte obligații de întreținere stabilite în sarcina debitorului întreținerii (admiterea unei acțiuni în contestarea legăturii de filiație față de alți creditori ai întreținerii, stingerea altor îndatoriri legale de întreținere).
Calculul cuantumului obligației de întreținere
În conformitate cu art. 529 C.civ. întreținerea datorată de părinte se stabilește între un plafon maximal: ¼ din venitul său lunar net dacă se datorează unui singur copil, 1/3 dacă se datorează pentru 2 copii. ½ pentru 3 sau mai mulți copii. Totodată, cumulat, plata pensiilor de întreținere pentru copii sau alte persoane, nu poate depăși ½ din veniturile lunare ale debitorului întreținerii. Instanța de tutelă poate stabili fie o sumă fixă, lunară, care se indexează de drept, fie un procent din veniturile debitorului obligației de întreținere, fie prin plata anticipată a unei sume globale. Suma se datorează de la data introducerii cererii de chemare în judecată, ea nu se datorează retroactiv.
Acțiunea: competența
Cererea se depune fie la instanța unde are domiciliul pârâtul (art. 107 C.p.civ.), fie la instanța de la domiciliul reclamantului (art. 113 C.p.civ.), competența materială revenind judecătorei (art. 94 alin. (1) C.p.civ.).
Universitatea Babeş-Bolyai