Locuința persoanei vulnerabile pusă sub interdicție
Măsura de ocrotire civilă a punerii sub interdicție a unei persoane se poate pronunța doar când aceasta este lipsită, de o manieră continuă, de capacitatea psihică necesară pentru a acționa critic și predictiv privind consecințele socio-juridice a exercițiului drepturilor și obligațiilor sale civile.
Fiind o măsură de protecție, interdicția judecătorească nu conduce la o diminuare a drepturilor persoanei ci la acordarea unor drepturi subiective suplimentare: la reprezentarea de către un tutore, la posibilitatea anulării actelor încheiate singur și personal de persoana ocrotită, al aplicarea, per ansamblu, a unui regim de protecție.
Nu există un pericol real de pierdere a vreunui drept real, precum cel de proprietate prin simpla instituire a măsurii punerii sub interdicție.
Domiciliul legal
Domiciliul legal al persoanei interzise devine domiciliul tutorelui acestuia (art. 92 alin. (4) C.civ.), art.
Domiciliul rămâne însă doar un factor de identificare spațial în vederea exercitării drepturilor și obligațiilor persoanei fizice. El nu se confundă cu spațiul unde persoana fizică locuiește efectiv. Schimbarea domiciliului la tutore nu conduce la schimbarea locuinței persoanei interzise.
Domiciliul legal determină, printre altele, instanța de tutelă competentă (art. 114 C.p.civ.), locul citării (art. 155 C.pr.civ.), locul plății obligațiilor bănești când interzisul este creditor (art. 1494 C.civ.), locul unde se execută unele obligații contractate de către tutore sau interzis (art. 1494 alin. (1) lit. c) C.civ.).
Dreptul la viață privată (art. 71 C.civ.) acoperă atât informațiile privind afacerile tutelei, cât și dreptul de a nu fi supus unei imxtiuni în locuința persoanei , cu excepția situațiilor prevăzute la art. 75 C.civ.
Păstrarea locuinței sau îngrijirea într-o instituție sanitară?
În conformitate cu prevederile art. 174 C.civ. doar instanța de tutelă hotărăște, dacă se impune internarea persoanei într-o instituție sanitară. Decizia se ia în conformitate cu principiul subsidiarității și al interesului persoanei în cauză (art. 104 C.civ.). Instanța este obligată să consulte un medic de specialitate și să audieze pe eventualul soț al celui pus sub interdicție. Dacă este constituit un consiliu de familie, avizul acestuia este necesar. Considerăm că reevaluarea deciziei este de asemenea obligatorie pentru instanța de tutelă.
Prezenta opinie a fost redactată de Asist. Univ. Dr. Dorin Jorea, consilier în informare în cadrul Centrului CDJAC din Cluj-Napoca.
Universitatea Babeş-Bolyai