Ce înțelegem prin suspendarea executării unui act administrativ?
Suspendarea executării unui act administrativ este o stare temporară urmând după un timp ca actul administrativ să-și recapete caracterul său executoriu sau să înceteze complet a mai produce efecte juridice fiind anulat sau revocat.
Când poate fi solicitată suspendarea executării unui act administrativ?
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prevede două momente în care persoana care se consideră vătămată poate solicita suspendarea executării actului administrativ: înainte de momentul introducerii unei cereri de anulare a actului administrativ respectiv, precum și chiar prin cererea introductivă de instanță.
Așadar, art. 14 din Legea nr. 554/2004 prevede „În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.” Prin urmare, după introducerea plângerii prealabile, în condiții art. 7 din același act normativ, persoana în cauză poate solicita suspendarea executării actului administrativ, chiar înainte de se adresa instanței cu o acțiune în anulare. Desigur, condiția impusă de textul de lege este ca în termen de maxim 60 de zile, instanța de judecată să fie investită cu o astfel de acțiune, în caz contrar, suspendarea executării actului încetând de drept, fără nicio altă formalitate.
În al doilea rând, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei. Nu este exclus ca cererea de suspendare să se formuleze odată printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond.
Care sunt condițiile de fond care trebuie întrunite pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ?
În privința condițiilor de fond care se cer a fi întrunite cumulativ pentru ca instanța să dispună suspendarea cauzei, facem trimitere la argumentele expuse în Decizia nr. 442 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justitie din 30 ianuarie 2013 pronunţată în recurs de Secţia de contencios administrativ şi fiscal având ca obiect suspendare act administrativ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că suspendarea executării actului administrativ se poate dispune numai în situaţiaîndeplinirii cumulative a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Cu privire la condiţia cazului bine justificat, Înalta Curte a statuat că pentru constatarea îndeplinirii acestei condiţii, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ. În acest sens, poate constitui un caz temeinic jusitifcat: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.
În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, aceasta presupune producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat. Înalta Curte a precizat că iminenţa producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, sub acest aspect fiind lipsite de relevanţă simplele afirmaţii făcute.
Universitatea Babeş-Bolyai